PROCESOARE  INTEL

•     Procesoarele fabricate de compania INTEL sînt de trei tipuri si anume Core, Pentium si Celeron, care la rîndul lor exista în mai multe variante în functie de generatie (Core 2, Pentium 4, Pentium 3, Celeron 2, etc.), de frecventa de ceas (2 GHz; 2,4 Ghz; 3 Ghz; etc.) si de numarul de nuclee ("cores"). Între aceste trei tipuri exista asemanari si diferente in ce priveste arhitectura folosita si tehnologia de productie care se reflecta în performanta lor globala.
•     Procesoarele Core si Pentium sînt destinate acelora care doresc cît mai multa performanta de la calculator si ca urmare sînt dispusi sa plateasca un pret pe masura pentru acest lucru.
•     Procesoarele Celeron sînt destinate acelora care doresc sa cumpere procesoare produse de compania Intel, dar sînt de acord sa sacrifice un anumit grad de performanta în favoarea unui pret mai scazut. Aceasta politica de marketing a companiei Intel face ca procesoarele Celeron sa fie fabricate si pozitionate pe piata în asa fel încît sa nu intre în concurenta cu procesoarele Pentium sau Core. Ca urmare ele au viteze mai mici decît cele mai noi procesoare Intel si Pentium, au o frecventa de functionare a magistralei de date mai mica si de asemenea mai putina memorie cache pe pastila procesorului. De exemplu la un moment dat cel mai puternic procesor Celeron (cu nucleu Northwood) avea o frecventa de ceas de 2,8 GHz, o frecventa de functionare a magistralei de date (a procesorului, interna) de 400 MHz si o memorie cache L2 de 128 KB. Prin comparatie, la acelasi moment cele mai puternice procesoare Pentium 4 obisnuite (nu Extreme Edition) aveau o frecventa de ceas de 3,4 Ghz, o frecventa de functionare a magistralei de date (a procesorului, interna) de 800 MHz si o memorie cache L2 de 512 KB (P4 cu nucleu Northwood) sau 1024 KB (P4 cu nucleu Prescott).
•     O lista cu caracteristicile tehnice ale procesoarelor Core, Pentium si Celeron se gaseste pe situl INTEL sub forma de fisier PDF.

1. CORE

    Procesoarele Core au fost lansate pe piata la jumatatea anului 2006 iar microarhitectura care sta la baza lor difera considerabil de cea folosita la constructia procesoarelor Pentium 4 si Pentium D. Noile inovatii tehnologice folosite in procesoarele Core permit obtinerea unei performante crescute in conditiile unui consum de energie electrica scazut. Aceste inovatii sint urmatoarele :

•     Executie Dinamica pe Scara Larga ("Wide Dynamic Execution") → procesoarele Core executa mai multe instructiuni pe ciclul de tact decit predecesoarele lor bazate pe arhitectura NetBurst. In plus analiza fluxului de date prelucrat de procesor a fost optimizata.
•     Prelucrare Imbunatatita a Datelor Media Digitale ("Advanced Digital Media Boost") → Instructiunile SSE au fost modificate in asa fel incit acum prelucrarea datelor din aplicatiile multimedia (audio, video) este de aproape doua ori mai rapida.
•     Memorie Cache Inteligenta de tip Superior ("Advanced Smart Cache") → Memoria cache de tip L2 este partajata intre nucleele ce compun un procesor Core, iar gradul ei de folosire de catre fiecare nucleu poate fi ajustat dinamic in functie de nivelul de activitate al nucleelor la momentul respectiv.
•     Acces Inteligent la Memorie ("Smart Memory Access") → Algoritmii de aducere si procesare a datelor in memoria cache de tip L1 si L2 au fost imbunatatiti.
•     Capacitate de Folosire Inteligenta a Energiei Electrice ("Intelligent Power Capability") → Raportul "Performanta per Watt consumat" a fost imbunatatit, iar consumul de energie electrica si disiparea de caldura au fost diminuate. Procesoarele pot sa-si dezactiveze in mod dinamic subunitatile care sint inactive, astfel incit energia electrica sa fie folosita numai daca este nevoie de ea la momentul respectiv (eficientizarea consumului de energie).

 

    1.1 PROCESOARE  INTEL  CORE  MONONUCLEATE ("single core" - cu un singur nucleu)  

    Compania INTEL nu produce in prezent procesoare mononucleate ce inglobeaza tehnologia Core.

 

    1.2 PROCESOARE  INTEL  CORE  BINUCLEATE ("dual core" - cu doua nuclee) 

    1.2.1 Intel Core 2 Duo

    Procesoarele Core 2 Duo sint fabricate folosind doua tipuri de nuclee, anume Conroe si Allendale, care difera intre ele doar prin marimea memoriei cache de tip L2 (2 MB pentru Allendale si 4 MB pentru Conroe). Ele folosesc instructiunile pe 64 de biti (EM64T) si suporta tehnologiile de virtualizare (Intel Virtualization Technology) si de eficientizare a consumului energetic (Intel Enhanced SpeedStep Technology), dar nu si tehnologia Hyper-Threading. Aceste procesoare au nevoie de placi de baza cu soclu LGA775, insa aceste PB nu sint compatibile cu procesoarele Pentium 4 sau Pentium D. Modelele ieftine (E4400, E4300) nu suporta tehnologiile de virtualizare si au frecventa magistralei principale (FSB) de 800 MHz, spre deosebire de modelele mai scumpe la care aceasta este de 1066 MHz.

    Fiecare nucleu are viteza specificata in tabelul de mai jos, dar asta nu inseamna ca un procesor cu 2 nuclee la frecventa de 1,80 GHz este echivalent cu un procesor cu un singur nucleu la frecventa de 3,6 GHz. O crestere mare de performanta este valabila doar atunci cind procesoarele sint folosite pentru softuri optimizate pentru lucrul cu mai multe nuclee (de ex. programele de grafica 3D).

    Modelele Core 2 Duo existente sint urmatoarele :

• E6700 : 2,66 GHz  x  2 nuclee  |  4 MB memorie cache L2
• E6600 : 2,40 GHz  x  2 nuclee  |  4 MB memorie cache L2
• E6400 : 2,13 GHz  x  2 nuclee  |  2 MB memorie cache L2
• E6300 : 1,86 GHz  x  2 nuclee  |  2 MB memorie cache L2
• E4300 : 1,80 GHz  x  2 nuclee  |  2 MB memorie cache L2
• ----------------------------------------------------------
• X6800 : 2,93 GHz  x  2 nuclee  |  4 MB memorie cache L2 → 10510q1621k ; familia Core 2 Extreme

 

    1.3 PROCESOARE  INTEL  CORE  CVADRINUCLEATE ("quad core" - cu patru nuclee) 

    1.3.1 Intel Core 2 Quad

    Procesoarele Core 2 Quad sint fabricate pe baza nucleului Kentsfield (compus din doua nuclee Conroe puse unul linga altul) si au frecventa magistralei principale (FSB) de 1066 MHz. Ele folosesc instructiunile pe 64 de biti (EM64T) si suporta tehnologiile de virtualizare ("Intel Virtualization Technology") si de eficientizare a consumului energetic ("Enhanced SpeedStep Technology"), dar nu si tehnologia Hyper-Threading. Aceste procesoare au nevoie de placi de baza cu soclu LGA775.

    Modelele Core 2 Quad existente sint urmatoarele :

• Q6600   : 2,40 GHz  x  4 nuclee  |  8 MB memorie cache L2 (2 x 4 MB)
• --------------------------------------------------------------------------
• QX6700 : 2,66 GHz  x  4 nuclee  |  8 MB memorie cache L2 (2 x 4 MB) → familia Core 2 Extreme

 

    1.4 PROCESOARE  INTEL  CORE  EXTREME

    Familia Core 2 Extreme include procesoare binucleate sau cvadrinucleate si contine modelele cele mai performante de procesoare Intel pentru calculatoarele de birou ("desktops"). Ele inglobeaza nuclee Conroe (X6800) sau Kentsfield (QX6700) si se instaleaza pe placi de baza in format LGA775.

    Modelele Core 2 Extreme existente sint urmatoarele :

•    X6800 : 2,93 GHz  x  2 nuclee  |  4 MB memorie cache L2
• QX6700 : 2,66 GHz  x  4 nuclee  |  8 MB memorie cache L2 (2 x 4 MB)

 

    2. PENTIUM   

    2.1 Procesoare Pentium mononucleate ("single core" - cu un singur nucleu)

    Procesoarele Pentium au fost pina in anul 2006 cele mai puternice procesoare produse de Intel si sînt indicate pentru cei care doresc sa foloseasca calculatorul si pentru jocuri de ultima generatie sau pentru prelucrare audio-video. Procesoarele Pentium fabricate în prezent sînt dintr-a patra generatie (Pentium 4), dar se mai gasesc în vînzare la mîna a doua si sisteme cu procesoare din generatia a treia (Pentium 3, denumire scrisa de obicei Pentium III).

    2.1.1 Pentium 4

    Procesoarele Pentium 4 (cu exceptia seriei P4 Extreme Edition) au fost fabricate folosindu-se cinci tipuri de nuclee si anume Wilamette, Northwood, Prescott, Prescott 2M si Cedar Mill. Între cele cinci tipuri de nuclee exista multe asemanari însa exista si destule diferente, legate de procesul de fabricatie sau de arhitectura interna. Nucleul Willamette a fost primul tip de nucleu inclus in procesoarele P4 si de aceea a fost si cel mai slab, inglobind doar 256 KB de memorie cache L2. Nucleul Northwood are 8 KB de memorie cache L1 si 512 KB de memorie cache L2. Nucleul Prescott are un numar dublu de tranzistori fata de nucleul Northwood si are 16 KB de memorie cache L1 alaturi de 1024 MB de memorie cache L2. În plus procesoarele bazate pe nucleul Prescott au o arhitectura îmbunatatita si sînt dotate cu un set nou de instructiuni, numit SSE3, care nu exista la procesoarele bazate pe nuclee mai vechi si care va fi pus în valoare de creatorii de softuri. Pe de alta parte nucleul Prescott are un consum de electricitate mai crescut si degaja mai multa caldura în timpul functionarii intensive decît nucleul Northwood, ceea ce reprezinta un dezavantaj. Nucleul Prescott 2M isi are numele de la includerea a 2 MB de memorie cache L2 si a fost folosit pentru unele procesoare Pentium 4 din familia 6xx si pentru cel mai performant dintre procesoarele Pentium 4 Extreme Edition (P4 EE 3.73). Nucleul Cedar Mill este asemanator cu Prescott, dar fiind fabricat cu o tehnologie de 65 nm are un consum de electricitate mai scazut, deci si o emisie de caldura mai redusa.

    Modelele din familiile 5xx (550, 540, 530, etc.) si 6xx (670, 660, 650, etc.) sint ultimele reprezentante ale generatiei de procesoare mononucleate Pentium 4. Ceea ce le deosebeste de familiile precedente de procesoare Pentium 4 este posibilitatea folosirii tehnologiei EM64T (Enhanced Memory 64 Technology), adica folosirea instructiunilor pe 64 de biti. Acestea au nevoie pentru a functiona de placi de baza care sa suporte tehnologia EM64T la nivel de BIOS, iar la nivel software de sisteme de operare (Windows XP x64 sau Linux) si de aplicatii pe 64 de biti.

   2.1.2  Pentium 4 Extreme Edition

    Procesoarele Pentium 4 XE sînt cele mai performante procesoare din generatia Pentium 4. Majoritatea acestor procesoare au fost bazate pe nucleul Gallatin, iar una dintre caracteristicile lui care au contribuit din plin la sporul de performanta a fost prezenta unui nivel de memorie cache L3 cu o marime de 2 MB, care se adauga memoriei cache L2 de 512 KB. Procesoarele Pentium 4 Extreme Edition nu au nevoie de placi de baza speciale, ele putînd fi montate pe placile de baza obisnuite pentru Pentium 4 si anume "socket 478" sau "socket LGA775". Astfel, procesorul P4 XE 3.4 GHz exista atit in varianta pentru soclu 478 cit si in varianta pentru soclu LGA775. Cel mai puternic reprezentant al acestei familii este procesorul Pentium 4 XE 3.73 GHz, care a fost construit exclusiv pentru formatul de soclu LGA775, fiind bazat pe nucleul Prescott 2M.

    O parte din procesoarele Pentium 4 cu frecventa de tact de peste 2,4 GHz poseda facilitatea de "Hyper-Threading" (HT), ceea ce înseamna ca un procesor este "vazut" de SO ca fiind de fapt compus din doua procesoare "logice" (virtuale) care functioneaza la frecventa de ceas nominala a procesorului real. Unele aplicatii sînt optimizate pentru modul multifir ("multithread") sau pentru sistemele multiprocesor si ca urmare ele vor rula mai rapid pe un sistem dotat cu un procesor Pentium 4, chiar daca acest sistem doar "emuleaza" un sistem biprocesor, fara a fi si în realitate unul. De asemenea tehnologia HT aduce un avantaj în situatia lucrului simultan cu mai multe aplicatii sau în cazul în care unele aplicatii ruleaza automat în fundal. Performanta unui sistem dotat cu un procesor care utilizeaza tehnologia "Hyper-Threading" nu este însa la fel de mare ca a unui sistem dotat cu doua procesoare reale (identice cu cel folosit în sistemul monoprocesor), din cauza faptului ca procesoarele "logice" trebuie totusi sa împarta resursele procesorului real. Cresterea de performanta este de obicei de ordinul 10-30 %, dar exista si situatii în care tehnologia HT trebuie dezactivata pentru ca ea încetineste activitatea procesorului în anumite aplicatii. Pentru a putea folosi tehnologia HT este nevoie de o placa de baza compatibila si de un SO (Windows XP sau unele distributii de Linux) optimizat pentru aceasta tehnologie. Activarea sau dezactivarea tehnologiei HT se face din BIOS-ul placii de baza.   

 

    2.2 Procesoare Pentium binucleate ("dual core" - cu doua nuclee)

    2.2.1 Pentium D

    Familia Pentium D cuprinde modelele Pentium D 8xx si Pentium D 9xx. Procesoarele Pentium D folosesc tehnologia EM64T (instructiuni pe 64 de biti), insa nu si tehnologia Hyper-Threading, care a fost dezactivata.

• Pentium D 8xx sint procesoare bazate pe nucleul Smithfield si au o memorie cache L2 de 2 MB. Modelele existente sint : Pentium D 805, 820 (2,8 GHz), 830 (3 GHz) si 840 (3,2 GHZ), ambele nuclee componente avind frecventa de tact specificata in paranteza. Acest tip de procesoare a fost scos din productie in anul 2006.
• Pentium D 9xx sint procesoare bazate pe nucleul Presler si au o memorie cache L2 de 4 MB. Modelele existente sint : Pentium D 915 (2,8 GHz), 920 (2,8 GHz), 930 (3 GHz), 940 (3,2 GHz), 945, 950 (3,4 GHz) si 960 (3,6 GHz), ambele nuclee componente avind frecventa de tact specificata in paranteza. 

    2.2.2 Pentium Extreme Edition (Pentium XE)

    Familia Pentium XE contine cele mai puternice procesoare Pentium produse de compania Intel. Ele au tehnologia Hyper-Threading activata si folosesc bineinteles si instructiunile pe 64 de biti (EM64T).

• Pentium XE 840 este bazat pe nucleul Smithfield, are 2 MB cache L2, frecventa de 3,2 GHz si magistrala de date (FSB) de 800 MHz.
• Pentium XE 955 este bazat pe nucleul Presler, are 4 MB cache L2, frecventa de 3,46 GHz  si magistrala de date (FSB) de 1066 MHz.
• Pentium XE 965 este bazat pe nucleul Presler, are 4 MB cache L2, frecventa de 3,46 GHz  si magistrala de date (FSB) de 1066 MHz.

    Ambele familii de procesoare binucleate folosesc formatul de soclu LGA775 si au nevoie de o placa de baza cu cipset Intel 955X sau NVIDIA nForce4 SLI Intel Edition.

    3. CELERON

    Procesoarele Celeron moderne au nucleu de procesor Pentium 4 (varianta Wilamette, Northwood, Prescott sau Cedar Mill), dar în trecut procesoarele Celeron foloseau acelasi nucleu ca si procesoarele Pentium mai vechi cu o generatie.

    Familia de procesoare Celeron D cuprinde modele bazate pe nucleele Prescott si Cedar Mill. Ele au o performanta notabil crescuta fata de procesoarele Celeron din generatiile anterioare, chiar si la o frecventa de tact egala. Acest lucru se datoreaza mai multor factori si anume : marimea memoriei cache L2 s-a dublat sau cvadruplat (L2 = 256 KB Prescott / L2 = 512 KB Cedar Mill), viteza magistralei principale a crescut si ea (533 MHz, fata de 400 MHz cît aveau cele mai performante procesoare Celeron cu nucleu Northwood) si a fost introdus setul de instructiuni SSE3. Pe de alta parte procesoarele Celeron, indiferent de generatie, nu suporta tehnologia Hyper-Threading, aceasta raminind apanajul procesoarelor Pentium 4.

    Incepind cu a doua jumatate a anului 2005 Intel a inceput sa produca si procesoare Celeron D care folosesc tehnologia EM64T (instructiuni pe 64 de biti), de exemplu modelele Celeron D 326, 331, 336, 341, 346, 351, 352, 355, 356, 360. Acestea au frecvente de tact de la 2,53 la 3,46 GHz si folosesc formatul de soclu LGA775.

    Cele mai noi modele de Celeron D (352, 356 si 360) inglobeaza nucleu Cedar Mill si sint fabricate cu ajutorul tehnologiei de 65 nm, ceea ce inseamna ca au un consum de energie mai mic si deci se incalzesc mai putin.

    Procesoarele Celeron cu frecventa de tact sub 2 Ghz sînt indicate pentru calculatoare folosite pentru aplicatii mai putin solicitante. Aceasta nu înseamna ca ele nu pot fi folosite pentru jocuri sau editare audio-video, ci doar ca performanta lor în aceste cazuri este mult scazuta fata de procesoarele Pentium de ultima generatie, în principal datorita cantitatii mici de memorie cache. Procesoarele Celeron cu viteze de 2 GHz sau mai mult pot fi folosite însa si pentru aplicatii solicitante, desi cantitatea (relativ) redusa de memorie cache L2 îsi pune în continuare amprenta asupra performantelor procesorului, exceptie facînd bineinteles procesoarele Celeron D cele mai noi. 

    DENUMIREA  PROCESOARELOR INTEL

    Compania Intel a folosit pina in anul 2004 denumiri pentru procesoarele Pentium si Celeron care includeau obligatoriu si frecventa de ceas reala a acestora (de ex. Pentium 4 3.4 GHz ; Pentium 4 3.2E GHz ; Pentium 4 2.8C GHz ; Celeron 2 GHz, Celeron 2.8 GHz, etc.). Scopul era ca orice cumparator sa poata sa aprecieze usor performanta procesoarelor si sa poata sa se decida rapid care este cel mai potrivit pentru nevoile sale.

    Intel a complicat însa lucrurile pe parcurs (în special pentru cumparatorii mai putin avizati) pentru ca au existat foarte frecvent situatii în care procesoare Pentium 4 avînd aceeasi frecventa de ceas aveau performante sensibil diferite. Acest lucru se datora în principal faptului ca unele dintre aceste procesoare functionau cu o magistrala interna de date de 800 MHz, iar altele cu 533 MHz sau ca unele procesoare foloseau tehnologia "Hyper-Threading" în timp ce altele nu. Mai mult, interveneau în ecuatie si diferentele legate de nucleele pe baza carora erau construite procesoarele. În acest fel nu erau rare situatiile în care cumparatorii erau pusi în dificultate atunci cînd trebuiau sa aleaga procesorul adecvat dintre mai multe procesoare avînd aceeasi frecventa de ceas dar preturi diferite. Aceasta stare de lucruri defavoriza în mod evident cumparatorul si în plus permitea unele manevre de marketing abuzive din partea firmelor care vindeau sisteme si componente de calculator, firme care de obicei specificau în ofertele lor doar frecventa de ceas a procesorului, fara a preciza si frecventa magistralei de date, tipul nucleului sau compatibilitatea cu tehnologia "Hyper-Threading".

    Incepind cu anul 2004 Intel a hotarit sa schimbe radical modul de denumire a procesoarelor pe care le produce, în asa fel încît diferentele de performanta sa fie foarte clare. Noua metoda de denumire implica folosirea unui numar (Processor Number - PN) care sa reflecte performanta globala a procesorului respectiv. Denumirea va fi formata din numele procesorului (Pentium sau Celeron) la care se adauga un numar alcatuit din trei cifre, de forma 9xx, 8xx, 7xx, 6xx, 5xx sau 3xx, dupa linia de procesoare în care se incadreaza un anumit model de procesor. Vor exista mai multe grupuri de procesoare distincte si anume : procesoare cu performante crescute (9xx si 8xx), procesoare pentru calculatoare mobile (7xx), procesoare cu performante medii (6xx si 5xx) si procesoare cu performante obisnuite (3xx). Primele patru grupuri cuprind procesoare de tipul Pentium 4, iar ultimul procesoarele Celeron. Procesoarele numite 8xx si 9xx sint cu doua nuclee.

    Un procesor avînd un anumit numar este mai puternic decit procesoarele cu numere mai mici si mai slab decit procesoarele cu numere mai mari. De exemplu un procesor Pentium 4 la 3,6 GHz (construit pe nucleul Prescott, avînd magistrala de date de 800 MHz, 1MB memorie cache L2, compatibil cu tehnologia HT) va avea numarul 560, un procesor avînd aceleasi caracteristici tehnice dar functionind la frecventa de 3,4 GHz va avea numarul 550, iar un procesor avînd aceleasi caracteristici tehnice dar functionind la frecventa de 3,84 GHz va avea numarul 570. În mod similar un procesor Celeron D la 2,66 GHz (construit pe nucleul Prescott, avînd magistrala de date de 533 MHz, 256 KB memorie cache L2) va avea numarul 330, un procesor avînd aceleasi caracteristici tehnice dar functionind la frecventa de 2,53 GHz va avea numarul 320, iar un procesor avînd aceleasi caracteristici tehnice dar functionind la frecventa de 2,8 GHz va avea numarul 335.